Don’t you know?
Mi se pare extraordinar versul asta de la Janis Joplin:
Don’t you know,Honey, nobody ever gonna love you
The way I try to do.
E toata sinteza iubirii si a neputintei si a caderii in versul asta. Oare nu e la fel de important faptul ca ai incercat sa iubesti pe cineva cu tot sufletul, ca ai facut tot ce ti-a stat in putere chiar daca n-ai reusit? Iubirea e doar pentru premianti? Pentru cei care triumfa? Dar cei care au vrut sa se ridice la inaltimea iubirii si n-au reusit? Cu ei cum ramane? Pe ei Dumnezeu nu-i mangaie pe cap? Ei sunt proscrisii? Fiecare dimtre noi a incercat mai mult decat a reusit. Si atunci de ce naiba ne condamnam unii pe altii?
Tudor Chirila
Tudor Chirila
